tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux. Vezi definitia »

TURNÚRĂ s. f. I. 1. înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ◊ întorsătură. 2. fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. (< fr. tournure) Vezi definitia »

ZUPĂITÚRĂ, zupăituri, s. f. Zupăit. [Pr.: -pă-i-. – Var.: zopăitúră s. f.] – Zupăi + suf. -tură. Vezi definitia »

DESCENDÉNȚĂ, descendențe, s. f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiație. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmași. – Din fr. descendance. Vezi definitia »

RAFINÓZĂ s.f. Trizaharidă, formată din galactoză, fructoză și glucoză, care se găsește în sfecla de zahăr. [< fr. raffinose]. Vezi definitia »