HOLBÁ, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere. Vezi definitia »

EXHIBÁ vb. tr. a arăta, a etala; a se făli cu ceva. (< fr. exhiber, lat. exhibere) Vezi definitia »

scrânciobá, scrânciób, vb. I refl. 1. (înv. și reg.) a se da în scrânciob. 2. (reg.) a se balansa, a se clătina. Vezi definitia »

casabá, casabále, s.n. (înv.) târg turcesc, orășel; câșlă. Vezi definitia »

lambá s.f. (reg.) rindea de făcut scobituri. Vezi definitia »