BÚFNIȚĂ, bufnițe, s. f. Cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, având penajul de culoare brună-ruginie cu dungi negre și galbene, cap mare și ochi galbeni-portocalii mari, apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buhă, bufnă (Bubo bubo). – Bufnă + suf. -iță. Vezi definitia »

SCÚLPTORIȚĂ, sculptorițe, s. f. Femeie care se ocupă cu sculptura. – Sculptor + suf. -iță. Vezi definitia »

CELTÍSTICĂ s. f. studiul civilizației și culturii celților. (< celt + -istică) Vezi definitia »

PIRETRÍNĂ s.f. Substanță insecticidă extrasă din piretru, care nu este toxică pentru oameni. [< fr. pyréthrine]. Vezi definitia »

dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »