abáte (abáți), s. m. – 1. Titlu dat superiorului unei abații. – 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. < It. abate. – Der. abațial, adj. (referitor la o abație), din it. abbaziale; abație, s. f. (mănăstire condusă de un abate), din it. abbazia; abatisă (călugăriță care conduce o abație), din lat. abbatissa (sec. XIX). Vezi definitia »

AMABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi amabil. 2. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment (1). (< fr. amabilité < lat. amabilitas) Vezi definitia »

bóliște (bóliști), s. f. – Epidemie. Sl. bolestĭ (Tiktin; DAR). Der. boleșnită, s. f. (epidemie; calamitate). Vezi definitia »

MATERIALMÉNTE adv. (Rar) Materialicește. – Din it. materialmente, fr. matériellement. Vezi definitia »

MONDENITÁTE s.f. 1. Înclinare spre o viață mondenă. ♦ Vanitate mondenă. 2. (La pl.) Evenimente, întâmplări ale lumii mondene. [< monden + -itate, cf. fr. mondanité]. Vezi definitia »