SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în formă de bară, prevăzută la un capăt cu muchii ascuțite sau cu tăișuri și folosită pentru executarea găurilor; burghiu. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații formate din trei stele. – Din bg. svredel. Vezi definitia »

BUZĂȚÉL, -ÍCĂ, buzăței, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui buzat. – Buzat + suf. -el. Vezi definitia »

calomel s. n. sg. purgativ. Vezi definitia »

TĂIERÉL, tăierei, s. m. Diminutiv al lui taier. Vezi definitia »

CINÉL¹ interj. (Adesea repetat) Formulă cu care încep unele ghicitori. – Cf. cimili. Vezi definitia »