fitíl (fitíluri), s. n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79. Vezi definitia »

NEGOCIÁBIL, -Ă adj. care poate fi negociat. (< fr. négociable) Vezi definitia »

DEFRIȘÁBIL, -Ă adj. care se poate defrișa. (< fr. défri-chable) Vezi definitia »

SEMIPERMEÁBIL, -Ă adj. (Despre membrane etc.) Care permite trecerea numai a unora dintre componenții unui amestec. [Pron. -me-a-. / cf. fr. semi-perméable]. Vezi definitia »

NEUTÍL, -Ă, neutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu sevește la nimic; inutil. [Pr.: ne-u-] – Ne- + util. Vezi definitia »