parcán, parcáne, s.n. (înv. și reg.) 1. întărire, fortificație din bârne, scânduri; zid de apărare, parapet. 2. îngrăditură de lemn, palancă făcută pentru zăgăzuirea apelor. 3. construcție rudimentară cu rol de delimitare sau încadrare (perete, zid, gard, strungă etc.). 4. bârnă, stâlp de construcție. 5. îngrămădire de bușteni aduși de ape. 6. părți de construcție sau de instalații cu rol de sprijin, de fixare (toc, pervaz, prag, șipcă etc.). 7. numele unor obiecte sau ale unor părți de obiecte de uz casnic (cadru, ramă, chenar, dungă, șanț). 8. numele mai multor unelte (de săpat șanțuri de îmbinare pe șindrilă, cuțit special pentru înflorituri în lemn, unealtă de zidărie etc.). 9. model de înfloritură în lemn. 10. cărare printre straturile grădinii. Vezi definitia »

EPICURIÁN, -Ă adj. Referitor la epicurism; epicureic. ◊ Școala epicuriană = epicurism. // s.m. și f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ Om înclinat spre plăceri, ahtiat după plăceri. [Pron. -ri-an, var. epicureian, -ă adj. / < cf. fr. épicurien]. Vezi definitia »

EXTRAVILÁN, -Ă adj. (Despre terenuri) Situat în afara spațiului clădit al unei localități. [Cf. lat. extra – afară, villanus – de țară]. Vezi definitia »

CUMÁN, -Ă, cumani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. XI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească. 2. Adj. Care aparține cumanilor (1), privitor la cumani. – Din fr. Cumanes. Vezi definitia »

SCRIBOMÁN, -Ă s.m. și f. (Depr.) Bolnav de scribomanie; scriptoman. [< fr. scribomane]. Vezi definitia »