Definita cuvantului inducție
INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ◊ metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. ◊ mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. ◊ producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu inducție
PNEUMOGRÁFIE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie. Vezi definitia »
VERMICULÁȚIE s.f. (Geol.) Microrelief cu aspect de șănțulețe sinuoase, vermiforme, create prin acțiunea apei sau a vântului asupra unor roci. [Gen. -iei. / < fr. vermiculation]. Vezi definitia »
IMPLÓZIE s. f. 1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. prăbușire gravitațională a unei stele, însotiță de eliberarea unei mari cantități de energie. 3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului. (< fr. implosion) Vezi definitia »
TRIPERÍE s.f. Secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. [Gen. -iei. / < fr. triperie]. Vezi definitia »
MEATOSTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a stenozei de meat uretral. (< fr. méatostomie) Vezi definitia »