CONSULTATÍV, -Ă adj. (Despre un organ numit sau ales) Chemat să-și dea avizul numai la anumite chestiuni. ◊ Vot consultativ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare, într-o discuție etc. [Cf. fr. consultatif, it. consultativo]. Vezi definitia »

PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi]. Vezi definitia »

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi. (< fr. électropositif) Vezi definitia »

CHIETÍV s. n. calmant, mângâiere. (< germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniștit) Vezi definitia »

ADJECTÍV, adjective, s. n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum. Vezi definitia »