CONFIRMATÍV, -Ă adj. care confirmă. (< fr. confirmatif) Vezi definitia »

INFORMATÍV, -Ă adj. care are rol de a informa. (< fr. informatif) Vezi definitia »

ABERATÍV, -Ă adj. (Rar) Care este departe de adevăr, care ține de aberație. [< fr. aberratif]. Vezi definitia »

PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »

STATÍV, stative, s. n. Dispozitiv folosit la montarea și la susținerea unor piese și aparate (de laborator). – Din germ. Stativ, fr. statif. Vezi definitia »