SOLITÁR, -Ă adj. Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [Cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius]. Vezi definitia »

SEDIMENTÁR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire. Vezi definitia »

INVOLUNTÁR, -Ă adj. Fără voință, fără voie, neintenționat. [Cf. fr. involontaire]. Vezi definitia »

MALÁR adj., s. n. (os al feței) așezat lateral, dedesubtul orbitei. (< fr. malaire) Vezi definitia »

CONTRASEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care contrasemnează. [< contrasemna, după fr. contresignataire]. Vezi definitia »