GHEȚÁR², ghețari, s. m. Masă de gheață formată în regiunile alpine și în cele polare (1) și care, de obicei, se deplasează lent sub influența gravitației. ◊ Ghețar plutitor = aisberg. – Gheață + suf. -ar (după fr. glacier). Vezi definitia »

PREREVOLUȚIONÁR, -Ă adj. dinaintea unei revoluții. (< pre- + revoluționar) Vezi definitia »

PARIMIÁR, parimiare, s. n. Carte bisericească în care sunt cuprinse (fragmente din) proverbele lui Solomon și alte fragmente din Vechiul Testament; parimie (2). [Pr.: -mi-ar. – Var.: paremiár s. n.] – Parimie + suf. -ar. Vezi definitia »

CENACULÁR, -Ă adj. referitor la cenaclu. (< cenaclu + -ar) Vezi definitia »

SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius. Vezi definitia »