SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. – Slobozi + suf. -tor. Vezi definitia »

NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor. Vezi definitia »

SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator) Vezi definitia »

cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare. Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/) Vezi definitia »