TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălțime. ♦ (Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille]. Vezi definitia »

HEMIDISTROFÍE s. f. inaniție parțială. (< hemi- + distrofie) Vezi definitia »

TICHÍE, tichii, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiță. ♦ (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (În superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke. Vezi definitia »

POLIPECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a polipilor¹ (2). (< fr. popypectomie) Vezi definitia »

ZIMOLOGÍE s.f. Știința care se ocupă cu studiul fermenților, enzimelor; enzimologie. [Gen. -iei. / < fr. zymologie, cf. gr. zyme – ferment, logos – studiu]. Vezi definitia »