IODURÍE s.f. Prezența iodului în urină. [< fr. iodurie]. Vezi definitia »

HOMOMIXÍE s. f. (biol.) fuziune a două nuclee asemănătoare genotipic. (< fr. homomixie) Vezi definitia »

HETEROTAXÍE, heterotaxii, s. f. (Med.) Poziție anormală sau modificare a poziției unui organ anatomic. – Din fr. hétérotaxie. Vezi definitia »

CERAMOGRAFÍE s. f. ramură a etnografiei care studiază istoria ceramicii. (< fr. céramographie) Vezi definitia »

SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »