RECHIZITÓR s.n. v. rechizitoriu. Vezi definitia »

COLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. interlocutor. (<it. collocutore) Vezi definitia »

COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur) Vezi definitia »

RECUPERATÓR¹ s. m. (la romani) judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. (< lat. recuperator) Vezi definitia »

CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector. Vezi definitia »