ABILITÁ, abilitez, vb. I. Tranz. 1. A califica o persoană în urma unui examen pentru un post universitar; a atesta. 2. A împuternici. – Din germ. habilitieren. Vezi definitia »

SOLVATÁ, solvatéz, vb. I. Intranz. (Chim.) A produce o solvatare. – Cf. solvatare. Vezi definitia »

ALMA-ATA, cap. Kazahstanului; 1,19 mil. loc. (1989, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru ind. (constr. de mașini, chimică, alim.) și cultural. Academie de științe, muzee, universitate. Menționat ca oraș în 1854. Vezi definitia »

hoináta s.f. (reg.) un dans popular. Vezi definitia »

RIBATTÚTA s. f. (muz.) tip de tril dintr-o formulă ritmică punctată, accelerată progresiv până la egalizarea valorilor. (< it. ribattuta) Vezi definitia »