AVÉNĂ s.f. Prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane. [Var. aven s.n. / < lat. avena, cf. fr. aven]. Vezi definitia »

SACÁDĂ s. f. mișcare bruscă, neregulată, sacadată. (< fr. saccade) Vezi definitia »

HIDROACÚSTICĂ s.f. Ramură a acusticii care se ocupă cu producerea și propagarea sunetelor în apă. [Pron. -dro-a-. / < fr. hydroacoustique]. Vezi definitia »

sâdéșcă, sâdéști, s.f. (reg.) 1. instrument rudimentar de vânturat grăunțele; vântureșcă. 2. (în forma: sideșcă) căuș de metal folosit la moară. 3. (în forma: sudeșcă) lingură de metal sau de lemn. Vezi definitia »

pắcură (-ri), s. f. – 1. Petrol. – 2. (Bihor) Ceață, negură. – 3. Iad. Lat. picula „bitum”, dim. al lui pix (Pușcariu 1237; Candrea-Dens., 1300; REW 6483), cf. vegl. pekla, it., prov. pegola „bitum”. Sensul de „ceață” se datorează unui semantism aparent normal, cf. lat. picea, caligo, fr. purée de poix, iar din sensul de „întuneric” s-ar putea explica cel de „întuneric veșnic” sau „iad”. Cu atît mai mult, dacă ne gîndim că imaginația populară așază infernul sub pămînt și că din adîncime s-ar vedea izvorînd acel lichid negru, care desigur s-ar fi asociat cu ideea de infern. Pare, așadar, inutil să se recurgă la explicația semantismului rom. cu ajutorul sl. piklu „smoală” și „iad” (Sandfeld 36; REW 6483). Explicarea cuvîntului rom. prin același etimon sl. (Cihac 236; Weigand, BA, III, 111) nu este posibilă. Der. păcurar, s. m. (muncitor care extrage petrol); păcuros, adj. (bituminos); împăcura, vb. (a mînji cu petrol); păcorniță, s. f. (vas în care se păstrează petrolul pentru a unge osiile carului), cu suf. -niță. Din rom. provin bg. pakura (Capidan, Raporturile, 223), mag. pakura (Edelspacher 24), săs. pokert. Vezi definitia »