PARANTÉZĂ s.f. 1. Semn grafic constând din două arcuri de cerc care se închid reciproc și care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziție care are un sens deosebit și care este intercalată într-o altă frază. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere]. Vezi definitia »

STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

LIOPCIOFLEÁNDURĂ, liopciofleandure, s. f. (Rar; depr.) Lacheu. – Et. nec. Vezi definitia »

PÂLPÂIÁLĂ, pâlpâieli, s. f. Pâlpâire. [Pr.: -pâ-ia-] – Pâlpâi + suf. -eală. Vezi definitia »

COLÍNĂ¹, coline, s. f. Formă de relief mai mică decât dealul; colnic, delușor. – Din fr. colline. Vezi definitia »