VÓTUM s. n. (Livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ◊ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorință, voie. – Din lat. votum. Vezi definitia »

precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt. Vezi definitia »

șolúm, șolúmi, s.m. (reg.) persoană șchioapă; șchiop. Vezi definitia »

TULUMBÚM interj. Cuvânt care imită sunetul unui clopot. – Onomatopee. Vezi definitia »

CIRCUM- pref. „în jurul, împrejurul”. (< fr. circum- cf. lat. circum) Vezi definitia »