POLEMÍSM s. n. caracter polemic. (< it. polemismo) Vezi definitia »

AUTONOMÍSM s. n. tendință către autonomie. (< fr. autonomisme) Vezi definitia »

PROZELITÍSM s. n. 1. Zel, râvnă, strădanie de a face prozeliți. 2. Devotament, atașament (la o credință, la o doctrină etc.) specific prozeliților. – Din fr. prosélytisme. Vezi definitia »

HIPERURBANÍSM s. n. schimbare a formei corecte a unui cuvânt datorită unei analogii greșite și din dorința de a-l face să aibă un aspect mai literar; formă care rezultă din această schimbare. (< fr. hyperurbanisme) Vezi definitia »

EMPIRIOMONÍSM s. n. Variantă a empiriocriticismului potrivit căreia realitatea fizică nu ar fi decât „experiența socialmente organizată a omenirii”. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriomonizm. Vezi definitia »