CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio) Vezi definitia »

FITONIMÍE s.f. (Bot.) Nomenclatură a plantelor. [Gen. -iei. / < fr. phytonimie]. Vezi definitia »

SIFILOMANÍE s.f. (Med.) Psihoză în care bolnavul se crede atins de sifilis. [Gen. -iei. / < fr. syphilomanie]. Vezi definitia »

GEOCRIOLOGÍE s.f. Ramură a geografiei fizice care studiază zonele de îngheț. [Pron. ge-o-cri-o-, gen. -iei. / < fr. géocryologie, cf. gr. ge – pământ, kryos – îngheț, logos – studiu]. Vezi definitia »

SINECOLOGÍE s. f. ramură a ecologiei care studiază asociațiile organismelor animale sau vegetale. (< fr. synécologie) Vezi definitia »