TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie. Vezi definitia »

COSMOFIZIOLOGÍE s. f. studiu al acțiunii factorilor cosmici asupra fiziologiei organismelor vii. (< fr. cosmophysiologie) Vezi definitia »

DISFAGÍE, disfagii, s. f. (Med.) Dificultate în înghițirea alimentelor. – Din fr. dysphagie. Vezi definitia »

ETNÍE, etnii, s. f. Comunitate etnică. – Din fr. ethnie. Vezi definitia »

CONTRARECÉPȚIE, contrarecepții, s. f. Operație de recepție repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepția făcută anterior. – Contra¹ + recepție (După fr. contre-réception). Vezi definitia »