Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE s. f. 1. interzicere (prin lege). ◊ tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. ◊ stare a unei asemenea persoane. (< fr. interdiction, lat. interdictio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
GALVANOTIPÍE s.f. Sistem de galvanoplastie prin care se reproduc planșele tipografice și gravurile în lemn. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanotypie]. Vezi definitia »
XEROCLEISTOGAMÍE s.f. Cleistogamie în condiții de uscăciune extremă. (din fr. xérocléistogamie) Vezi definitia »
SUPERPRODÚCȚIE, superproducții, s. f. Film realizat cu mijloace și efecte de mare spectaculozitate. – Din fr. superproduction. Vezi definitia »
ALITERÁȚIE s.f. (Lit.) Repetare a aceluiași sunet sau a acelorași grupuri de sunete în două sau mai multe cuvinte care se succed; parhomeon. [Gen. -iei, var. aliterațiune s.f. / cf. fr. allitération, it. aliterazione, lat. alliteratio]. Vezi definitia »
TEANTROPÍE s. f. 1. caracter uman și divin al divinității. 2. atribuire a unor calități umane unor divinități. (< it. teantropia) Vezi definitia »