SOLITÁR, -Ă I. adj. (și adv.) singur, singuratic, izolat. ◊ pustiu, neumblat. ◊ (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. s. n. diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< fr. solitaire, lat. solitarius) Vezi definitia »

MILIARDÁR, -Ă s.m. și f. Posesor al unei averi evaluate în miliarde. [Pron. -li-ar-. / cf. fr. milliardaire]. Vezi definitia »

PRETCÁR, pretcare, s. n. (Reg.) Sfredel cu diametru mic, folosit în dulgherie. – Pretcă + suf. -ar. Vezi definitia »

CINCANTENÁR, -Ă I. adj., s. m. f. (om) în vârstă de cincizeci de ani; cvincvagenar. II. s. n. sărbătorire a cincizeci de ani de la un eveniment; semicentenar. (< fr. cinquantenaire) Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »