Definita cuvantului interlocutoriu
INTERLOCUTÓRIU, -IE adj. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv. (< fr. interlocutoire)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu interlocutoriu
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu. Vezi definitia »
tangaliu, tangalii s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »
RELICVÁRIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario. Vezi definitia »
crețoiu s. invar. (augm.) v. creț. Vezi definitia »
vaticíniu (livr.) [niu pron. nĩu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z