bandiéră (bandiére), s. f. – (Înv.) Steag, flamură. – Mr. bandieră, megl. banderă. It. bandiera, de unde provin și ngr. μπαντιέρα, alb. bandierë, tc., bg. bandera. Sec. XVIII, puțin folosit. Și mai puțin se întrebuințează forma veche banieră (‹ fr. banniére), galicism din epoca romantică. Mr. din it. (Ruffini 328). Vezi definitia »

MELÍTĂ s.f. Medicament preparat cu miere. [< fr. mellite]. Vezi definitia »

facultă s. f. (stud.) facultate. Vezi definitia »

NECRÓZĂ, necroze, s. f. Distrugere a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor, provocată de întreruperea circulației sangvine, de infecții, arsuri etc. – Din fr. nécrose. Vezi definitia »

AEROTERMODINÁMICĂ s.f. Știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice. [< fr. aérothermodynamique]. Vezi definitia »