ACHEILÍE s. f. absența congenitală a buzelor. (< fr. achéilie) Vezi definitia »

TORACOPLASTÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală la plămân făcută pentru a înlătura fistulele purulente sau părțile atacate de tuberculoză. [Gen. -iei. / < fr. thoracoplastie, cf. gr. thorax – piept, plastes – care formează]. Vezi definitia »

PEXÍE s.f. (Med.) Fixare în poziție normală a unui organ căzut. // (În forma -pexíe) Element secund de compunere savantă, cu sensul de „fixare”. [< fr. pexie, cf. gr. pexis]. Vezi definitia »

CAVERNOMETRÍE s. f. operație de măsurare și înregistrare a variației diametrului unei găuri de sondă în funcție de adâncime. (< fr. cavernométrie) Vezi definitia »

SCINTIGRAFÍE, scintigrafii, s. f. (Med.) Metodă de explorare a unui țesut, a unui organ intern prin introducerea unei substanțe radioactive; (concr.) imagine astfel obținută. – Din fr. scintigraphie. engl. scintigraphy. Vezi definitia »