UIEGÁR¹, uiegare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează sticle și vase; blidar. – Din uiagă + suf. -ar. Vezi definitia »

ANCILÁR, -Ă adj. referitor la servitori; de slugă. (< fr. ancilaire) Vezi definitia »

SIFONÁR, sifonari, s. m. Persoană care fabrică apă gazoasă și încarcă sifoane (3) sau care vinde sifoane. – Sifon + suf. -ar. Vezi definitia »

ȚÂNȚÁR¹, țânțari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi și subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus. Vezi definitia »

a înjura ca un birjar / ca la ușa cortului / de mama focului / de toți sfinții expr. a înjura foarte urât. Vezi definitia »