ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »

Compus chimic ce face parte din clasa zaharidelor, alcătuit din două resturi de beta glucopiranoză; Este slab reducător, se oxidează cu reactivii Fehling si Tollens. Formula sa chimica este C12H22O11. Masa sa moleculara este 162. Vezi definitia »

a umbla cu nasul pe sus expr. a fi îngâmfat, a fi încrezut / plin de sine. Vezi definitia »

OCLÚS, -Ă adj. conținut în interiorul unui solid, cu mici bule. (< fr. occlus, lat. occlusus) Vezi definitia »

ÓPUS s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus]. Vezi definitia »