BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne. Vezi definitia »

odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe). Vezi definitia »

JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură. Vezi definitia »

schiteáncă, schiténce, s.f. (reg.) călugăriță care trăiește într-un schit. Vezi definitia »

FAVÍSĂ s.f. (Ant.) Pivniță situată în apropierea templelor, în care se păstrau obiectele sacre. [< lat. favissae]. Vezi definitia »