Definita cuvantului moacă
MOÁCĂ, moace, s. f. 1. (Pop.) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt; măciucă. 2. (Arg.) Cap; figură. ◊ Expr. (Fam.) A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă. 3. (Fam.) Persoană (mai ales femeie) bleagă, înceată, leneșă. 4. (Iht.; reg.) Zglăvoacă. [Var.: moc s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moacă
RANICULTÚRĂ s. f. ramură a agriculturii care se ocupă cu creșterea broaștelor de baltă comestibile; batracocultură. (< it. ranicoltura) Vezi definitia »
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine. Vezi definitia »
zádă (zéde), s. f. – 1. Arbore rășinos (Larix sibirica, L. decidua). – 2. Făclie, torță. – Var. zeadă, zad(ră). Mr. dzadă, megl. zadă, istr. zǫdĕ. Lat. taeda, vulg. daeda (Meyer, IF, VI, 119; Meyer, Alb. St., IV, 39; Densusianu, Hlr., 124; Densusianu, Rom., XXVIII, 68; Pușcariu 1927; REW 8520), cf. sicil., calabr., cors. deda. Vezi definitia »
ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2. (Înv.) Cândva, vreodată, într-o bună zi (în viitor), odată și odată. [Pr.: -ni-oa-] – O3 + dinioară (înv. „cândva” < lat.). Vezi definitia »
DEVIÁNȚĂ s. f. tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. (< fr. déviance) Vezi definitia »