ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ◊ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus]. Vezi definitia »

RẤMNIC, râmnice, s. n. (Reg.) Heleșteu. – Din bg. râbnik, ucr. ribnik. Vezi definitia »

PALEOASTRONAÚTIC, -Ă, paleoastronautici, -e, s. f., adj. 1. S. f. Cercetare a celor mai vechi informații despre preocupări astronautice. 2. adj. Referitor la paleoastronautică (1), de paleoastronautică (1). [Pr.: -le-o-as-] – Din fr. paléoastronautique. Vezi definitia »

LÉȘNIC, leșnice, s. n. (Reg.) Specie de plasă de pescuit. [Var.: léșniec s. n.] – Din bg. leštnik „alun”. Vezi definitia »

AREOMÉTRIC, -Ă, areometrici, -ce, adj. Referitor la areometrie, de areometrie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. aréométrique. Vezi definitia »