Definita cuvantului iris
ÍRIS I. s. n. 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. II. s. m. plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel. (< fr., lat. iris)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu iris
propriu-zis Vezi definitia »
AUNIS [onís], prov. istorică în V Franței, la G. Biscaya. Oraș pr.: La Rochelle. Cereale; pomicultură; viticultură. Creșterea animalelor. Vezi definitia »
TORTÍCOLIS s. n. (Med.) Simptom caracterizat prin înclinarea laterală a capului și a coloanei cervicale în urma unei afecțiuni musculare, vertebrale sau nervoase; p. ext. durere provocată de un astfel de simptom. – Din fr. torticolis. Vezi definitia »
SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis) Vezi definitia »
AMARÍLIS s. m. plantă erbacee cu bulb și cu flori mari, colorate. (< fr. amaryllis) Vezi definitia »