ORTOPEDAGOGÍE s. f. disciplină care studiază și corectează defecte de educație. (< fr. orthopédagogie) Vezi definitia »

DISPLAZÍE s. f. dezvoltare anormală a unui țesut sau organ, a unei părți a corpului. (< fr. dysplasie) Vezi definitia »

AEROFAGÍE s. f. înghițire inconștientă de aer, care pătrunde în stomac. (< fr. aérophagie) Vezi definitia »

BIFURCÁȚIE s.f. Bifurcare; loc unde se bifurcă un drum; răscruce. [Gen. -iei. / cf. fr. bifurcation, it. biforcazione, lat. bifurcatio]. Vezi definitia »

PATOGENÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; patogeneză. [Gen. -iei. / < fr. pathogénie, cf. fr. pathos – boală, gennan – a naște]. Vezi definitia »