ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramură a geografiei care consideră, în mod greșit, condițiile mediului natural ca factor primordial al dezvoltării societății. 2. Curent care are în vedere raporturile dintre om și natură și repartiția populației pe glob. [Gen. -iei. / < fr. anthropogéographie, cf. gr. anthropos – om, geographia – geografie]. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation]. Vezi definitia »

ESCATOLOGIE s.f. 1. Doctrină mitică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. Vezi definitia »

PALUDOLOGÍE s.f. 1. Știință care studiază aspectele floristice, ecologice, chimice și biocenotice ale mlaștinilor. 2. Malariologie. [Gen. -iei. / < fr. paludologie, cf. lat. palus – mlaștină, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

ablactáție (a-blac-, -ți-e / ab-lac-) s. f., art. ablactáția (-ți-a), g.-d. ablactáții, art. ablactáției Vezi definitia »