APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic). Vezi definitia »

PANROMÁNIC, -Ă adj. referitor la toate popoarele romanice. (< germ. panromanisch) Vezi definitia »

PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique. Vezi definitia »

DIEGÉTIC, -Ă adj. cu caracter de diegeză; narativ. (< germ. diegetisch) Vezi definitia »

chirílic, (chirílică), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, și modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic). Vezi definitia »