Definita cuvantului izobaric
IZOBÁRIC, -Ă adj. 1. (despre o transformare radioactivă) în care numărul de masă nu este modificat. 2. suprafață ~ă = loc geometric al punctelor din atmosferă unde, la un moment dat, presiunea aerului este aceeași. (< fr. isobarique)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu izobaric
CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus]. Vezi definitia »
ÁTIC1, atice, s. n. Parte superioară a unui edificiu, deasupra cornișei, menită să mascheze acoperișul. [Var.: átică s. f.] – Fr. attique. Vezi definitia »
ATÁXIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ataxie. [< fr. ataxique]. Vezi definitia »
HTÓNIC, -Ă, htonici, -ce, adj. (Livr.) Htonian. [Scris și: chtonic] – Din germ. chtonisch, engl. chtonic. Vezi definitia »
CÓSMIC, -Ă adj. 1. referitor la cosmos, din cosmos; universal. ♦ raze ĕ = radiații ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală; spațiu ~ = spațiu interplanetar; radiație ~ă = radiație corpusculară și electromagnetică din spațiul cosmic. 2. (fig.) de proporții fantastice. (< fr. cosmique, lat. cosmicus) Vezi definitia »