INFINÍT, -Ă I. adj. care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. s. n. (fil.) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp. III. s. m. (mat.) mărime care nu este finită. (< lat. infinitus, fr. infini) Vezi definitia »

VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod intenționat; făcut după voie. – V. voi². Vezi definitia »

prăjit, -ă, prăjiți, -te adj. (tox.) drogat, care se află sub influența narcoticelor. Vezi definitia »

FORNĂÍT², -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fârnâit² – V. fornăi Vezi definitia »

GAGARINÍT s.n. Mineral, descoperit de geologii ruși, care conține elemente din familia pământurilor rare (ceriu, erbiu, lantan, europiu) în cantități infime. [< rus. gagarinit, cf. Iuri Gagarin – primul cosmonaut]. Vezi definitia »