țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic). Vezi definitia »

MELÍTĂ s.f. Medicament preparat cu miere. [< fr. mellite]. Vezi definitia »

PALMATÚRĂ, palmaturi, s. f. (Med.) Malformație congenitală constând în unirea degetelor mâinii printr-o pieliță. – Din fr. palmature. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor, datorită unui defect al organelor lor de suspensie; splanhnoptoză. [< fr. viscéroptose, cf. lat. viscera – viscere, gr. ptosis – cădere]. Vezi definitia »

líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »