portúță, portúțe, s.f. (reg.) portiță. Vezi definitia »

pleáșă (-éșe), s. f. – Chelie, calviție. Sl. plĕsĭ (Miklosich, Lexicon, 578; Cihac, II, 262), cf. slov. plês, ceh. pleš. – Der. pleș, adj. (chel); pleșuv (var. pleșug, pleșiv), adj. (chel), cf. sl. plĕsivŭ, slov. plĕsiv; pleși (var. plesuvi), vb. (a pierde părul, a cheli); pleșuvie (var. pleșugie), s. f. (chelie). Cf. ALR, I, 12; circulă numai în V, NV și Mold. Vezi definitia »

TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga. Vezi definitia »

FELIOÁRĂ, felioare, s. f. Diminutiv al lui felie; feliuță. [Pr.: -li-oa-] – Felie + suf. -ioară. Vezi definitia »

INSULÍȚĂ, insulițe, s. f. Diminutiv al lui insulă. – Insulă + suf. -iță. Vezi definitia »