IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ◊ aliterație constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme) Vezi definitia »

EPIGONÍSM s. n. 1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator. 2. (biol.) manifestare a unei variații precoce care nu apare decât la descendenți. (< fr. épigonisme) Vezi definitia »

MICROCÓSM, (rar) microcosmuri, s. n. (Livr.) Reprezentare redusă a Universului. ♦ Omul, considerat ca o reprezentare redusă a Universului; lumea interioară a omului. [Var.: microcósmos s. n.] – Din fr. microcosme, lat. microcosmus. Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s.n. (Liv.) Caracter spontan; spontaneitate. ♦ Concepție și practică care neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. [< fr. spontanéisme]. Vezi definitia »

PURÍSM s.n. Tendință exagerată și formalistă de a înlătura din limbă toate elementele socotite străine. ◊ Purism estetic = tendință în arta modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală și în autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus]. Vezi definitia »