PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. Vezi definitia »

plăcíță, plăcíțe, s.f. (reg.) bucată mică de pământ de formă pătrată. Vezi definitia »

ARIÉTĂ, ariete, s. f. Arie scurtă (și ușor de executat). – It. arietta. Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Vezi definitia »

PIRÓZĂ s.f. Arsură care se simte uneori în piept și spre gât la câteva ore după masă. [Cf. fr., gr. pyrosis]. Vezi definitia »