SUPRASTRUCTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea elementelor unei construcții care alcătuiesc partea utilă a acesteia. ♦ Construcție metalică sau de lemn situată deasupra corpului principal al unei nave, folosită pentru amplasarea încăperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentărilor și concepțiilor ideologice dintr-o anumită formațiune social-economică și a instituțiilor corespunzătoare acestora, determinate de baza economică, pe care o reflectă. [< supra + structură, după fr. superstructure]. Vezi definitia »

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l. Vezi definitia »

peștínă, peștíne, s.f. (înv.) crescătorie de pește. Vezi definitia »

FÁLĂ s. f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ◊ Loc. vb. (Pop.) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă². 4. Glorie, faimă, renume. – Din sl. hvala. Vezi definitia »

FACOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Indurație a cristalinului. [< fr. phacosclérose]. Vezi definitia »