TÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre o vocală, o silabă) Pe care cade accentul. ◊ Accent tonic = accent muzical; (p. ext.) accent expirator sau de intensitate. 2. (Med.; și s.n.) (Substanță, medicament) care întărește organismul, reface forțele; întăritor. // (Și în forma toni-, tono-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „care fortifică”. [< fr. tonique, it. tonico, cf. gr. tonikos]. Vezi definitia »

TRÓPIC¹, tropice, s. n. 1. Fiecare dintre cele două paralele situate la latitudinea de 23°27' nord sau sud de ecuatorul terestru, unde, în timpul celor două solstiții, Soarele trece la zenitul locului. 2. (La pl.) Zonă, regiune aflată în jurul celor două tropice (1). ◊ Loc. adj. De tropice = din regiunea tropicală. – Din fr. tropique, lat. tropicus. Vezi definitia »

PSIHOTERAPEÚTIC, -Ă I. adj. psihoterapic. II. s. f. psihoterapie. (< fr. psychothérapeutique, /II/ germ. Psychotherapeutik) Vezi definitia »

TEMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la teme, alcătuit pe anumite teme. 2. (Fon.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. [Cf. fr. thématique]. Vezi definitia »

EUFUÍSTIC, -Ă adj. (Liv.; despre stil) Prețios, bombastic, pompos. [Cf. germ. euphuistisch]. Vezi definitia »