póliță (pólițe), s. f. – 1. Cambie, trată; ordin de plată. – 2. Contract de asigurare. – Mr. poliță, puliță. It. polizza, prin intermediul ngr. πόλιτσα (Gáldi 233; cf. REW 528). Vezi definitia »

EPIGRÁMĂ s. f. 1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria. 3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. épigramme, lat. epigramma) Vezi definitia »

FLOTÍLĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Ieșit din uz; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile. Vezi definitia »

TRANSPARÉNȚĂ, transparențe, s. f. (Adesea fig.) Proprietate a unor corpuri sau a unor medii a fi transparente. – Din fr. transparence. Vezi definitia »

BAROCÁMERĂ s.f. Cameră în care se realizează adevărate microclime de altitudine și presiune, servind la studierea fiziologiei organismului la diferite înălțimi, precum și la tratamentul anumitor boli. [< baro- + cameră, cf. gr. barys – greu, lat. camera – cameră]. Vezi definitia »