CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération]. Vezi definitia »

TERMOTERAPÍE s. f. tratament al unei boli cu ajutorul căldurii. (< fr. thermothérapie) Vezi definitia »

REUMATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază afecțiunile reumatice. [Pron. re-u-, gen. -iei. / cf. germ. Rheumatologie, fr. rheumatologie < gr. rheuma – curent, logos – studiu]. Vezi definitia »

DISTROFÍE, distrofii, s. f. Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut, a unui organ, a unui sistem sau a organismului, în urma tulburărilor de nutriție. – Din fr. dystrophie. Vezi definitia »

HEMOTERAPÍE s.f. Tratament al unei boli prin transfuzii de sânge; hematoterapie. [< fr. hémothérapie, cf. gr. haima – sânge, therapeia – tratament]. Vezi definitia »