șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

AMPLOÁRE s. f. calitate de a fi amplu. (< fr. ampleur) Vezi definitia »

PLUTITOÁRE, plutitori, s.f. – V. plutitor (4, 5) [DEX'98] Vezi definitia »

INADAPTÁRE s.f. Neputință de adaptare (la anumite condiții), faptul de a nu se adapta, neadaptare. [După fr. inadaptation]. Vezi definitia »

FISIONÁRE s.f. Acțiunea de a fisiona și rezultatul ei; fisiune. [Pron. -si-o-. / < fisiona]. Vezi definitia »