EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire) Vezi definitia »

POPULÁR, -Ă, populari, -e, adj. 1. Care aparține poporului, privitor la popor, care provine din popor. ♦ Care este alcătuit din oameni din popor și lucrează pentru popor. 2. Creat de popor; specific unui popor, caracteristic culturii lui. 3. Care este făcut pentru popor, creat pentru necesitățile poporului; accesibil tuturor. ♦ (Despre expuneri, prelegeri, lucrări) Care poate fi înțeles cu ușurință de oricine; simplu, natural. 4. Care este iubit de popor, care se bucură de simpatia, de considerația opiniei publice; p. ext. cunoscut de toți. ♦ Care are o comportare prietenoasă, cordială, atentă față de toată lumea. – Din fr. populaire. Vezi definitia »

MICROGLOSÁR s.n. Glosar care înregistrează vocabularul specific unei activități, unei meserii etc. [< fr. microglossaire]. Vezi definitia »

INTERCALÁR, -Ă adj. Intercalat, adăugat între altele. ◊ Cultură intercalară = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi. [Cf. fr. intercalaire]. Vezi definitia »

ECHIUNITÁR, -Ă adj. care are valoarea egală cu unitatea; egal cu 1. (< fr. équiunitaire) Vezi definitia »