ECHILIBROMÉTRU s.n. (Telec.) Aparat de măsurare a echilibrării. [< fr. équilibromètre]. Vezi definitia »

TÁRTRU s.n. 1. Substanță salină care se depune la fundul și pe pereții butoaielor cu vin nou. 2. Substanță calcaroasă care se depune pe coroana dinților; detritus. [Pl. -uri, -re. / < fr. tartre]. Vezi definitia »

SEISMOMÉTRU s.n. Aparat asemănător cu seismograful, folosit pentru observații directe, fără să înregistreze. [< fr. séismomètre]. Vezi definitia »

VIZIBILIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea vi-zibilității pe orizontală. (< fr. vizibilimètre) Vezi definitia »

FACOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea numărului de dioptrii al unei sticle de lentilă. (< fr. phacomètre) Vezi definitia »